Initial am scris aceste randuri cu gandul sa particip la concursul Carte pentru mine. Intre timp m-am razgandit, dar va spun voua despre el. Au o multime de carti de dat, succes!
Am deschis ochii incercand sa-mi dau seama unde ma aflu. Totul era diferit, totul colorat si curat. Scapasem din infernul acela gri, scapasem de gunoaiele imprastiate peste tot si de mirosul intepator care se impregnase in haine. Nu mai trebuia sa intorc uneori capul din cauza unor privelisti oribile. Nu mai vedeam peste tot hoti de buzunare, nu mai auzeam cuvinte triviale si nici nu mai trebuia sa suport nesimtirea din mijloacele de transport in comun. Acum eram bucuroasa, eram inconjurata de o liniste colorata de cantecele pasarilor, de roua binecuvantata a diminetii si un curcubeu ce-mi mangaia suav pleoapele obosite. Am decis ca acolo vreau sa raman, sa-mi desfasor viata printre raze de soare, imbracata in frunzele verde-crud si insotita de personaje a caror limba nu as fi inteles-o in lumea mea. Acolo sunt sigura ca voi intalni oameni dornici de aventura, de mai bine, oameni care vaneaza realizari proprii nu realizarile altora. Am hotarat ca voi dormi pe piscuri de munte, voi ca
latori cu ajutorul Pasarii de Foc si voi comunica prin puterea Mestesugului.
M-am trezit speriata, am deschis ochii si-am revazut ca a fost doar un vis. Un vis frumos, un vis in care nu eram legata cu lanturi de lumea ce ne inconjoara.

Am lacrimat la gandul ca lumea in care m-am aflat pentru o vesnicie-n vis nu exista, ca tot ceea ce am vazut a fost doar o-nchipuire… Am strigat in mine, m-am zbatut ca o fiara-ntre gratii si m-am revoltat dar nu au cazut zidurile nedrepte ale lumii gri, nu s-a crapat cerul ca sa ajunga lumina iar curcubeul s-a tranformat in zvarluga…
Am incercat sa-mi construiesc un balon pe baza de vise, de ganduri frumoase, in speranta ca ma va duce departe, in locuri frumoase, pe pajisti cu maci si lavanda. M-am imaginat printre printi si printese, eroi si zei nemaipomeniti. Am chemat marea la mine, am cautat o corabie din idei si sperante, dar in zadar. De fiecare data cand deschideam ochii, de fiecare data cand speranta mea crestea, asa facea si dezamagirea.
Dar asta, dragii mei, pana-ntr-o buna zi cand balaurii s-au transformat in munti, cand solzii lor au devenit copaci cu fructe-n parg iar zmeii au devenit zambete. In ziua aceea am gasit, pe rafturi prafuite, o carte. O carte din care iesea lumina, o lumina care ma cuprindea si ma lua in lumea ei. Acolo am gasit frumusetea din vis, speranta si povestile. Prin carti am reusit sa ma desprind, destind, documentez. De aceea le iubesc!